Societatea în oglindă

Cafeaua neagră zace într-o cană fără toartă,
Spuma-i formează zâmbete intrigante
Pe care le sorb cu nesaț, holbându-mă la poartă
Cum se deschide vibrând, cu scârțâieli interesante...

Intră tot felul de fețe, cu zâmbete mânjite diferit,
Pe tot felul de balansuri se strecoară înainte,
Vin să îmi strângă mâna, cu-n aer plictisit
Și se cufundă translucid în mult prea ovale cuvinte!

După lungi formalități sociale în exces
Săpăm să ieșim din situații fără gust dar cu haz
Sperând cu toții la un eventual-facil succes
Plutind mai mult decât să înotăm: pe-un iaz!

Astfel societatea mă scârbește
Pentru că-s cam puțini indivizi adevărați
Iar falsitatea de pe fețe se hrănește
Și ieri, și mâine, astăzi: cu noi frați...