una proastă de cartier lipsită de ștaif
care încă mai credea în povești cu zâne blonde
nu mi-am dat doar trupul ci și visele
iar acum răstignesc norii pe un cer senin
așa de chi chi să dea bine la privit
oricum sunt mult mai mulți văzători decât orbi
nu că ar conta procentul în vreo statistică aiurea
mai bine cânt ceva vesel
să dansăm un pic pe florile astea triste
apoi să desfințăm prin lege cimitirele înlăcrimate
sau mai bine prin revoluție cu steaguri găurite
dar încă capabile să fluture demențial
precum pletele unei femei de moravuri ușoare în toiul serviciului
când se vorbea de curve roșeam întotdeauna
ca și când m-aș fi simțit vinovat că există

dacă aș mai putea schimba ceva în viața mea
mi-aș dori să iubesc o gheișă
să-i port sufletul peste lume
să-i scriu poezii și ea să-mi cânte