un pic cam obosit
s-a lăsat pe seama contemplației
să-i facă un masaj sentimental
am prins doar un crâmpei
din erosul tăcerii lui

“… în peregrinările pământene
tot timpul mă fascina paradisul
cu gândul să îl scot din ruină
am început să-i cercetez
perioada falusiană de după eva
urmașelor atâția le-au dedicat poeme
în care au țipat în gura mare
că după ce i-a căzut frunza
ascunsă-ntre petale viu colorate
și frumos mirositoare
femeia a rămas o floare
ce ispitește-n pomul vieții
nevinovată pură
însă pătimirea lui ulise ne stă mărturie
cu ea începe și se sfârșește odiseea
fără excepție bărbatul
se lasă amețit
ca după cel mai tare vin
sorbit din suta de pahare
de chemarea ei dulce
și cu adevărat aromitoare
credeți ce vreți dar
sub ademenitoarea-i înfățișare
femeia excepție ar fi poate starea
de mamă iubitoare ori bunică
nu-i decât o profitoare
vă spun eu care am pă(e)țit-o
episodul cu magdalena
care mă spăla și mă ștergea
cu păul ei până și pe picioare
fapt ce l-a supărat cumplit pe Tatăl
țineți minte sclavi ai des amăgirii
sub aburii parfumului de floare
ea poartă fructul interzis
din pricini biblice aveam să descopăr
în forma crudă și apetisantă
bine ascuns între picioare
ce acum arată ca o achenă tare
că trebuie ciocanul să o spargi
de unde abia așteaptă să cadă
în plasa primului culegător
sosit să o inspire și-apoi
la focul dragostei se rumenește
sămânța lui o rotunjește
în numai nouă luni se coace
și-ți pică urlând de te-ngrozește
de nu ții brațele deschise direct în poală
apoi descătușată fără pic de sfială
cu nostalgia șarpelui în cromatină
tu salivezi când doar ți-arată mărul
habar n-ai că te înșeală prin vecini
și-ți injectează-n inimă venin
știa El ce știa avea dreptate Tatăl
când a făcut ce a făcut
și a rămas convins celibatar
hmm epoca unei simple muritoare...
da da însă cum spune dreptatea
din pântecul ei
căldura iubirii lăstărește eternitatea”