Când ne săturăm
de noi înșine
și vomităm plictisul
acumulat în cantități industriale
ne teleportăm
pe planeta
în care singurele ființe
sunt plantele și copacii
care comunică între ele
și culegem din frunze
clorofila
cu care ne ungem spleenul
aici noaptea
este o umbră uriașă
care prinde în plasa ei fiindul
iar ziua
este creată de secrețiile luminiscente
ale plantelor ce și-au rupt tulpinile
aici
ne deschidem mintea
iar gândurile obeze
a căror greutate este covârșitoare
sunt absorbite și mestecate de cer
în spațiul gol al minții
auzim gândurile plantelor și copacilor
noaptea
am făcut un foc uriaș
iar umbra a ars complet
volatilizând și distrugând iremediabil noaptea.

***
Când ne săturăm
de planeta plantelor și copacilor
ne teleportăm
pe planeta iluziilor
aici
simulacrele au înfățișări umanoide
doar vorba le trădează
vorbesc în limbajul aparențelor înșelătoare
iluziile iau forma
unei realități mimetice
dacă privești atent însă
vezi în loc de lucruri
oglinzi dispuse concentric
în jurul iluziei reale maxime
am spart o oglindă
ce poseda atribute ale viului
și din ea a supurat
iluzia reală minimă
aici
lipsesc cu desăvârșire
plantele și copacii
în locul lor se dezlănțuie
vânturi puternice
spulberând iluziile
aici
haosul este travestit în ireal
și dacă dai foc unei iluzii
cerul irizează
într-un foc de artificii.