totuși fiecare în parte cu fereastra lui
ca și când ne-ar fi prea greu împreună pe același caldarâm
într-o liniște orbitoare împărțim o supernovă
ca pe o ultimă împărtășanie
înainte să ne orbim inimile deschidem larg brațele
atât de larg încât pare că ne căutăm suflete unul în altul
apoi cineva va scrie un bilet de împăcare
în loc de obișnuitul bilet de adio
iar trecătorii vor zâmbi fermecați
de cât de albastru ne apasă cerul