visam și în vis știam că visez nu mai visasem
demult că plutesc eram fericit că lăsasem trupul
trudit în pat cu pumnul sub cap căpătâi
în el strâns timpul rămas

fuioare multicolore dintr-un curcubeu nefiresc
se legănau împletind rostul firii și mie mi se
părea că vin pentru prima dată de nicăieri
căutându-ți venirea

în depărtare deasupra unui albastru de mare
am zărit pâlpâind o flacără roșă suspendat
am rămas locului și aerul în jur clipocea
se făcea din ce în ce mai mare flacăra
mă-ntrebam oare spre mine venea cred că da
prindea conturul tău de femeie

ca un vânt din spate venind simțeam cum
vrea să mă ducă spre tine și tu veneai
cu veșmântul de foc mulat pe trup
și păr și veșmânt fluturau ca aripi în urmă
în cele două cuiburi din umeri lipite de gât
ghemuite stăteau două mici păsări paradis
pufoase și roz apoi țe-am deslușit chipul
sub fruntea largă ochii închiși de somn
și de vis năsucul obraznic și gura
destinsă-ntr-un zâmbet cu buze fremătând
în dor de sărut

speriate de ce oare din cuiburi păsările au fugit
strecurându-se prin decolteu am zâmbit
cu ciocurile împungeau țesătura roz sânii tăi

întețit vîntul voia să mă destrame eu pulbere
fină pe tine ... erai atât de aproape și-am
deschis brațele ți-am simțit plăcuta căldură
a trupului când tu prin mine-ai trecut...

din urmă priveam cum te depărtai
fluturând pâlpâieli de foc ce se stinge
tristețea e vinovată oare că-ntregul tablou
a fost hașutat brusc de o ploaie deasă
ascunzând totul în pâclă
n-avea rost să mai visez și m-am grăbit
să descleștez pumnul

treaz privesc cum timpul printre degete fuge...