Privesc oglinda
și în locul meu
văd umbra
care iese la suprafață
și lasă ființa în interior
când viața zvâcnește
prea greu, apăsător și covârșitor
cu forța gravitațională
a mii de umbre suprapuse

Privesc cuvintele
născute și maturizate instantaneu
care creează fantome
împrietenindu-se cu umbra
având aceeași substanță volatilă

Visele sunt puse
în biserica fragilă
ce are ca fundații
blasfemiile, anatemele și sacrilegiile
ca fațadă
credințe șubrede și îndoieli corozive
ce macină un spirit
ce crede în ceea ce e palpabil și vizibil
visele
au ceară în urechi
pentru a nu mai auzi sonoritățile disonante ale vieții
și ceară lipită pe gene
pentru a nu mai vedea prostia ridicată la rang de postulat.

***
Lumina pe care o vedem
este de fapt întuneric
căci lumina dată de Dumnezeu
ne orbește
iar energia ei pură și imensă
ne-ar reduce la imanență

Spirala destinului
urcă vertical
înspre viitorul
ascuns în interstiții divine
pe când spirala vieții
când urcă
atingând pozitivul format din succese
când coboară în abis
în care negativul
se intersectează cu neantul

Omul e când o ființă curioasă
minunile, misterele și miracolele
bat clopotele în timpanul său
și el nu aude decât sonoritățile ternului
când o ființă inexplicabilă
având alergii la adevărul adânc
și complăcându-se
în simulacre și iluzii

Neomul este ființa
ce ființează în neant.