copacul cu o suta de maini


copacul meu are o suta de maiini
si toate lucreaza in folosul luminii
din fiecare cerc se mai naste o pereche de maini
asa cum din fiecare pereche se naste un om.


copacul meu are radaciniler din ce in ce mai ascunse in pamant
drumul in jos al radacinilor
drumul in sus al mainilor
si trupul meu imbracat in scoarta intamplarilor
bune si rele.


iubesc sevele copacului meu
cu gust dulce-amarui, cu drumul lor lung si sinuos
trecute precis prin bucataria italieneasca
dar vechi de cand lumea uneori poate totusi
codul genetic o mai ia razna.


ai vazut vreodata un cuib de pasari in podul palmei
ai vazut ochi verzi de frunza umbriti de genele norilor
atunci sigur copacul meu pentru o clipa ti-a tinut umbra
sau poate ti-a fost prilej de mirare
sau poate tu insuti ai ravnit pentru o clipa sa-i fii tovaras.


copacul meu are o suta de maini
cati oare asemeni copaci vor mai fi existand
cate intrebari le-or fi trecand prin seve
cate raspunsuri vor fi dand la inaltimea asteptarilor
cate fapte bune vor fi facand si cate rele?


in fiecare deget o pereche de ochi
cautand sa prinda clipei adevaratele sensuri
uneori insa devin orbi
cei doua sute de ochi orbi ai aceluiasi copac
si oare cati asemenea ochi or fi existant?


iubesc copacul cu o suta de maini
iubesc copacul cu doua sute de ochi
iubesc sevele care isi pun intrebari si cauta raspunsuri
iubesc natura buna a lucrurilor
iubesc inelele copacilor
azi doar iubesc.