El șperlă de mahala cu bicepși lucrați la sală
Ea o jună acadea care nu prea fu la școală.
Se studiau lung pe peron cu țigările în gură
Dubii sincere având: ea ce vinde, el ce fură?

Masându-se sub tricou să-și arate abdomenul
Într-o doară o intrebă la ce oră pleacă trenul.
Ea privind cam în sictir la aspectul lui zănatec
Spuse că așteaptă o rudă care vine din Văratec.

Etalându-și o grimasă ca versatul Belmondo
El scoase din blugi o sută și-o invită la bistro.
Explicându-i gutural și cu un tupeu monden
Că timp de vreo două ore nu apare nici un tren.

Ea făcând intâi formal olecuță de fasoane
Spuse că nu e normal să agăți așa cucoane
Dar în fine jovială ridicând rapid mânuța
Surâzând misterios se prezintă ca fiind Nuța.

El întinse calm o labă cu rânjet masculin
Mormăind în dialect că îl cheamă Cătălin.
Și-arătând un tatuaj de pe pieptul încordat
Completă cu siguranță că la fitness e bazat.

Prezentarea fiind făcută respectabilii amici
Se indreaptă spre local la o bere și trei mici.
Pe un scaun lânga Nuța Cătălin se-acomodă
Și pe șoldul ei cambrat palma lui se relaxă.

Tot sărbătorind cu bere prietenia lor cea nouă
Pe furiș se scurse un ceas și apoi trecură două
Astfel ei uitând de lume, se întâmplă o surpriză
Din trenul sosit apare ruda Nuței cu–o valiză.

Era un gealat cu șapcă și cu umeri de hamal
Studiind prelung peronul cu privire de șacal.
În final privind la ceas, spre bistro nervos păși
Fiind de-a dreptul revoltat când pe Nuța o găsi.


Și proptind o palmă grea pe ceafa lui Cătălin.
Intrebă dac-ar putea să-l cinstească cu un vin.
Nuța când întoarse capul, mai să pice la pământ
Și în lacrimi izbucnind tremura ca frunza-n vânt.

Cătălin luat ca din oală, în orgoliu fiind lovit
Îi răspunse agresiv că nu bea c-un necioplit.
Sesizând și nou venitul că muștarul o să-i sară.
Ca să nu facă specatcol îl chemă frumos afară.

Nuța se-agăță de el rugându-l mult și fierbinte
Să nu dea în Cătălin că-i doar un băiat cuminte.
Dar È™i conu’ Cătălin iubind sportul È™i aventura
Ieși mândru pe peron încordând musculatura.

Călătorul calm s-a dus după tufele înverzite
Și strigându-l se postă intr-o gardă de kumite.
Cătălin zâmbind ironic, cu un salt de derbedeu
Aruncă spre ruda Nuței o directă și-un croșeu.

Dar malacul eschivând cu un pas iute în spate
Cu bombeu’-i bagă-n gura lovitura de karate.
Cătălin fiind rezistent și de fel în barbă tare
Ripostează elegant cu un jab și-o secerare.

Și prinzând clipa în care călătorul e perplex
Câștigă clar prin KO c-un cot violent in plex.
Nuța total fascinată de-a lui Cătălin vigoare
Îi aplică lung pe gură pasionala sărutare.

Și în adierea nopții sub cerul cu lună plină
Nuța și cu Cătălin merg îmbrățișați pe-o șină.
Iar eu tipul care a scris poezia de doi bani
Am participat cu drag la nunta din Botoșani.