poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-24 | |
Zilnic văd trenuri, mai pline, mai goale
Sunt pline de o viață netrăită, ne-mplinită Care-și caută printre șine un vis uitat Doar pe pleoape schițat, tulburat... Și mă întreb câte vieți se irosesc între gări Câte suflete își pierd iubirile pe mări... Aștept încă o noapte, întâmpin dimineața Numărând clipele, zilele și peste tine ceața Ce-ți acoperă visele și-ți tăinuiește fața. Zilnic văd trenuri, mai goale, mai pline, Scrisori de departe deschise în zile senine Mesaje ce tulbură, mesaje ce dor În trenul tău am fost doar un biet călător. Și tot mă întreb câte vieți se irosesc între gări Și câte suflete-și pierd iubirile pe mări... Zilnic, tulburat mă întind între șine – Omagiu adus clipelor născute din tine Ce-au prins rădăcini care ard în pământ și în mine. Zilnic văd trenuri și gara mea e plină De ochi străini ce-ți zidesc chipul în lumină. Deși nu știu sub ce umbre se odihnește vina Nocturn, printre șine îți cânt, Anna Karenina. Gabriel Dragnea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate