poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-23 | |
păpușile ce zâmbesc din cutii nu știu
niciodată ce vrei tu poți liniștită să îți îmbraci lenjeria ta albă peste dumnezeiasca ta piele ce sclipește acum dintre așternuturi și ele nu știu niciodată nimic dacă floarea aceasta portocalie pe care o vei așeza să rămână de veghe până când se va face din nou peste lume un mare întuneric, mai întins decât undele ghimpelui ființial... hm, de ce îi spun ghimpe? așa, uite, m-am îndrăgostit eu de tine ca de un poem de-al lui nichita, ca de imensa lumină în care îți strălucesc coapsele așadar la ghimpele acela vechi de miliarde de ani sau la umbra unui derviș zăpăcit, care cândva te-a prevestit cu lacrimi în ochi, acolo rămăsesem... la floarea aceasta portocalie pe care tu desigur o porți acum aninată acolo unde se începe cupa sutienului, la fel de nedumerită și ea ca o picătură de ceai verde de fapt, curburile sânilor tăi zăpăcesc mâinile acestea de olar și nu te mai știu duplica din pământ nici eu nu știu ce să spun cred că bomboanele fac acum circ printre boabele de piper de ce? numai tu știi să combini uneori legile dulcețurilor cu mirosul mediteranei dacă mă rogi acum să plec, se ascund piramidele din nou sub pleoapele unui zeu rece și eu voi muri, desigur, pe drum.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate