Mă odihnesc în umbra soarelui,
Sunt obosit de nemurire-acum,
Și pipa-mi umplu cu răbdare,
În pace, mintea mi-o inec în fum,
Și-ncet, o amintire-nșelatoare,
Învie din trecutul meu bătrân.

Îmi văd iubire îmbrăcată-n aripi,
Mă cheamă din uitare într-un vis,
Și pleoapele-mi devin biruitoare,
Și-mi cad în al trecutului abis,
În brațele speranței temătoare,
De vis încărunțit,dar nu invins.

Uitarea-i muritoare e rănită,
Din ea curg voci de amintiri,
Ce mă răsfață-n gust de sare
Și mă alină-n palmele iubirii,
Femeie înger, cu parfum de mare,
Sărută-mă în somnul nemuririi.