părea că ești - ce fadă-nchipuire
părea că sunt - ce-albastru era cerul
dar în adânc cioplea numai minerul
a noastră criptică alcătuire

ne cuprinsese în psaltire gerul
un morb al morții către Cer suire
de-acolo se vedea-n înșiruire
pămânții triști și pe alocuri clerul

un preot ne îngroapă și ne ceartă
iubito, că suntem la început
dar caravana trece, câinii latră

în Rai acum ni-i singurul avut
devin un sloi rostogolit de piatră
căci nu mai sunt la viață priceput