poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-03 | |
I)
De ce, te întreba el, de ce, împrumutându-mi înfățișarea?… Pentru că-s șmecheră, îi spuneai, și tare în gură, deci, sînt poetă get-beget. Beată de sine, apoi, te trezeai cu noaptea în cap și cu o durere criminală de creier , te ridicai încet de pe canapea și te-apucai să izbești de pereți cu aripatele care ți se urcaseră de la o vreme la cap. Spre final, după ce te lua cu amețeli, te așezai în cur pe podea și-ți mormăiai în barbă că totul n-a fost decât in coșmar. II) Deși ți-e frig în singurătate și frică să nu faci la inimă degerături, de ani buni te speli pe mâini cu sângele lui, le speli amicilor creierul cu poveștile-avortoni, extrase cu forcepsul dintr-o irealitate pe cât de burtoasă, pe-atât de sterilă, irealitate prin care îți șchiopătezi umbra, nenăscuto, de pe o zi pe alta, încercând să ieși din joc cu fața curată, ca să intri apoi într-o realitate de vis, călare pe umerii unei (dez)iluzii străine. Da, știu, e suficient să dai câteva telefoane și se rezolvă … III) De la o vreme, sub părul tău negru și lung își clădește cuiburi un stol de păsări albe care se furișează pe înserate afară să-ți ciugulească din aerul negru pe care-l respiri îndoielile cu miros de ouă clocite, după ce-i termini de făcut soțului tău sexul oral și uiți să te speli cu pasta pe dinți. IV) (Adevărul) Dureros e, asemenea unei carii, și urât mirositor, cuvântul acesta strigat oriunde, oricând și oricum, mai ales atunci când îl auzi țâșnind, ca o flegmă, din gurile marilor mâncători de rahat locum. V) (Luna neagră) „Ziua e pentru negustori, noaptea pentru poeți.” (O.Goga) De unde știai tu că eu mi-ascundeam zilele între palorile acelorași foi, foi care, pe măsură ce se umpleau cu viață, deveneau tot mai palide și mai reci? Între coperțile aceluiași caiet negru, îmi developez umbra și soarele, sub razele unui astru nocturn, numit Luna neagră, un astru mai negru decât albul nopților de nesomn, gata să se aprindă de la o țigară și să ia foc într-o violentă culoare îngemănând amurguri cu-aurore în același timp și în același loc. varianta inițială a textului http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13897173/Lucifericul_luceaf%C4%83r 03.05.2014; 19:57
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate