Seducătoare e viața! Te cheamă să trăiești din plin,
Bei până la fund din elixiru-i, nătâng și suveran,
Nu vezi capcana ce ți se pregătește, nu vezi pe cei ce deja plâng avan!
Să mai intețim focul pasiunii cu o lacrimă de vin!

Fericirea devine curând obsesia vană și absurdă,
Îți paralizează simțul realității, îți pierzi controlul pe deplin,
Ești obligat apoi, să-ncerci natura veridică a vieții, gustul ei pelin,
Atunci când stai îngenuncheat și zadarnic apelezi la urechea ei cea surdă.

Cauți cu disperare acele adevăruri, pe care tot ea le ascunde,
Ești ostatecul pe veci al veșnicilor întrebări existențiale,
Supuse eșuării sunt toate-acele încercări fatale
De evadare supremă, natura proprie nu o putem pătrunde!

Există două alternative: stoicism sau înnoptarea de minți rătăcite.
Acceptă totul, nu ca nedreptate sau abuz,
Nu e samavolnicia unui zeu indiferent, meschin, obtuz,
E doar manifestarea unei firi neroade și nefericite...