Tu autenticitate pierdută printre pudră și rimel,
regăsită azi printre țesături și raze solare,
îmbrățișează abisurile inimilor,
încălzește singurătatea,
înseninează pașii gri pierduți pe alei răscolite,
șterge tristețea de pe tablă,
îndreaptă speranța către infitit.
Tu speranță, sărută fruntea încruntată,
descrețește astăzi valurile,
parfumează fiecare gând cu optimism.
Tu naturalețe, astăzi fii aici prezentă,
deschide-ți evantaiul și îndepărtează,
bătrânețea ce-n suflet se instalează.