Da, la ora asta încep să scriu,
Voi termina acolo jos, în sicriu,
Mă duc în pământ, dar sufletul meu rămâne aici,
O să-ți răspund mereu dacă mă strigi.

N-am mai scris de mult, inima îmi bate tare,
Mă simt rău, parcă sufletul îmi este pe mare,
Plutește nebun pe marea pustie,
Unde se va opri, nimeni nu știe.

Am făcut o pauză, n-am mai vrut să scriu,
Dar fără aceste cuvinte parcă nu-s viu,
Poezia îmi dă aripi să zbor,
Mă ridică și nu mă lasă să cobor.

Zilele au trecut greu, parcă prea greu,
M-am gândit la trecut și ăsta mă răscolește mereu,
Câți oameni perverși am ținut lângă mine,
Bine c-au plecat, acum mă simt mai bine.

Mi-a mai rămas un înger, e divin,
Când sunt trist, chipul mi-l face senin,
O fată ce pentru mine e tot ce respir,
O fată ce m-a schimbat radical, nu mă mir.

Și m-a schimbat în bine, îi mulțumesc,
Mi-a dat zile în plus să trăiesc,
Când toți mă judecau fără să mă cunoască,
Ea a spus că mă iubește și-a vrut să-mi dovedească.

De lume, nu-mi pasă... o ignor,
Unii nu mă suportă, dar n-o să mor,
Alții m-au uitat când am dat de greu,
Am fost singur, ba nu... cu Dumnezeu.