sunt atât de tânără
mult prea tânără
divanul este plin de zăpadă
în casa mea este frig la masă așteaptă oamenii de zăpadă
cu ei îmi beau ceaiul iasomia împrăștie peste tot un parfum ce îngenunchează
doar ferestrele sunt mai vechi decât bătrânul ce acum citește ziarul
pe o bancă de fier forjat neagră undeva aproape de țintirim
ferestrele Eliodor ferestrele
prin ele călătoresc noaptea stelele intră în casă dezbrăcate de o prea multă lumină
pentru asta se fac mici mici Eliodor, întocmai ca inimile ce așteaptă încă sub pământ să se umple cu nisip și primăvară

stelele Eliodor frumoasele stele
ele se așază ca lumânările lângă vechile tablouri dintr-unul zâmbește bunica
așa plină de zăpadă cum este ea cu părul ei fumuriu cu hainele ei de duminică
mi-este frig Eliodor
te rog intră înăuntru găsește-ți un loc printre cutiile muzicale printre timbre și alte zăpezi
intră în casă încălzește-mă.