Știu că orice vârf de munte
Are către cer o punte.
.......
Ne-am pierdut din prima seară
(când ne-am rătăcit în gară)
Am plecat dintr-o eroare:
Tu spre munte – eu la mare!

P.S.
Însă azi, din întâmplare,
(într-o gară oarecare)
Te-am văzut plecând la mare;
Eu eram în tren spre munte...
Să te văd cum treci pe punte!