Din epocă neștearsă ce stă până acuma,
a unora idei de devenire-ntr-o ființă
întinse pe pământ ca norul pe deasupra,
dospit fiind de toate, eu ma rezem de o umbra.

Secunda imaginată șezând pe un fotoliu
m-a dus ca să percep la cum se trece timpu,
iar briza Americii Latine mai are să-mi inspire
o amintire a lumii ce e acum trecută.