Mărturisesc tot ce-mi stă pe inimă,
ascunsul ce roade universul interior.
Știu că lumina de pe retină
alungă întunericul și-mi înfloresc în gând
cuvintele care adapă din căușul palmelor
iubirea ta, fluture de noapte.


Pe aceste pietre cu litere moarte
în care lumina coboară-n logosul vechi
și se hrănește din limba pierdută
aflu că prin ea-mi respiră originea
până se naște constelația lirei
ce urcă-n mine scânteia,

fulger înfrânt.