Că ești capabil sau de-ndat
Te simți ușor debusolat
Iar dacă viața nu ți-a dat
Ceea ce ai dorit deodat`
De ești matur sau nu în toate
De ai uitat cele din carte
De crezi că viața e-n sistemul tău
Tu nu uita adevărul cel rău:
Nu poți a stabili ce vrei
Fără să ții cont de rostul ei
A vieții libere pe care
Nu poți a o condamna la „dezarmare”
Nu poți a tot risca să iei
Decizii peste capul celei
Ce nu are puterea a decide
Acum, mai bine se divide
Speranța în părți crepusculare
Lumina în fascicule de soare.
Epilog:
Decât a crede în păcat
Mai bine stai cuminte-n pat
Decât a-ți irosi celula
Mai bine îți păstrezi închisă gura.