poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-24 | |
Cel mai mult te iubesc când nu ne vorbim și bem din aceeași ceașcă de ceai
Camera pare un uter rotund în care doi copii se țin de mână, cresc împreună Acesta este un poem despre noi în care primul vers se naște fără să vreau Când merg desculță, în urma pașilor apar litere, cuvinte, apoi rânduri întregi Cuvintele luminează și ies din haine, se țin de mine ca de un magnet Indiferent ce mișcări aș face sau dacă aș încerca să mă scutur Ele stau prinse de mine fără bolduri, fără ace, doar așa dintr-un sincretism Filosofic, de ce nu fiziologic, nevoia de cuvinte e uneori mai mare decât Nevoia de aer, aș sputea spune că și eu sunt o specie care mă hrănesc la fel Scriu pe mutește cu tălpile prin camera ca un uter rotund, deschid geamul Dau drumul poemului, se va întoarce după o mie de ani când iarna va topi pe Spatele meu același strat de iubire, cel mai mult te iubesc când nu ne vorbim Și căutăm peste tot alți oameni din care să nu mai ieșim la lumină, ce faci? Te-am văzut ieri în Librăria Cărturești cea de lângă Cinema Patria, erai cu spatele Și deodată mi-am întors privirea către tine, îți simțeam gândurile cum pluteau Deasupra capului ca un strat înecăcios de fum, am zis să-ți scriu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate