E o taină în tine să cauți
ecoul din golul în care se aude,
tot ce n-ai vrut să-ți spui
unde cuvintele cu miere pe limbă
netezesc riduri.

Iar ochii cu norii pe gene
privesc înțăuntru cum te ating
și urcă prin mine jertfa ziidirii
să nu mă opresc din lucrare.

Când mîinile se prind de cer
prin aer fortificându-se
marea coroană a puterii.

Zilele își pun bețe in roate pe rând
mirându-se cum transparența înșală
și lumina curge-n oglinda adevărului
surpând fructul mâniei.

Ispitei punându-i zăvoare
în timp ce fac
tunel în idei.