copilărește
m-am rezemat de cuvinte și s-a stricat o virgulă
oho am legat-o cu funii și am târât-o
un ceas prin zăpadă
până la casa tâmplarului din deal
să-mi facă din ea o pereche de schiuri
să mă dau printre lujerii uscați de porumb
din grădina în pantă din vis
peste mărăcinii gardului viu de cătină



în locul râsului fără pricină
am delegat un înger să-ți vorbească
și-a înălțat umerii să nu supere
că nu părerea lui o spune
să nu ieși din locuința gândului
cu creștetul descoperit

să nu ucizi cu palma fulgul de zăpadă