Am presărat glas după glas
Cu vorbe dulci, cu flori de vis
Dar nimeni nu avea nimic de zis
Până în clipa ce-a rămas
Să ne arate nimbul vieții
Pierdut în anii tinereții.
Din tot ce-a fost, ce-a mai rămas
Un gând bun și-un tremur în glas
Îmi pare rău c-a fost așa
Dar e târziu să mai spun da.

Chiar dacă a fost să fie așa
Respect trecutul, chiar de ea nu vrea
Căci e simbolul de cămașă
Purtat tot împreună când crea
Un semn de unitate-n Univers
Un el și-o ea, am înțeles
De-abia acum la sfârșit
Că doar el timpul m-a iubit
Iar ea iubea în felul ei
Divinizându-mă ca pe zei
Dar a uitat că nebunia
Strică mai mult decât mândria.
Din tot ce-a fost, ce-a mai rămas
Un gând bun și-un tremur în glas
Îmi pare rău c-a fost așa
Dar e târziu să mai spun da.