poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-24 | | de ce trebuie să fie mereu o întoarcere în tine ca într-un sat nepomenit în care doar câțiva bătrâni mai stau pe la porți sprijiniți să nu-i doboare tăcerea pasăre de pradă și-a înfipt cerul ca pe niște aripi dintre care uneori mai orbecăiește soarele printre cei ajunși regrete îmi vine să fiu stingheră doar sufletul să mi-l trimit să întrebe de ce și-au pus tristețea în geamuri pe masă în pătule și în curtea cât e ea de desculță de ce cât vezi cu ochii nu dai decât de ea unde țigănci jucau paparudele fântâna învechită șade cu coatele pe ghizduri vrăbii ciugulesc din inima ei de lemn auzi cum scârțâie povești de demult cineva curtează tristețea de la începuturi cum nu se lasă ușor sedusă încă mai copilărește omul acest plai ospitalier în care oricine-ai fi ești primit cu pâine și sare pe aici înfloreau cireșii băieții chemau mândrele la horă mâinile își căutau locul în alte mâini viața se ducea în pereche precum o femeie mulțumită cu bărbatul ei cândva mă suprapuneam cu fiecare lucru cu existența fără contur praf rugină frunze încâlcite de vânt de ce mă simt ca un sat șters de pe suprafața pământului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate