Unde să caut, în ce umbră amintirea-ți geme,
Sub care-apus de soare luna te ascunde,
Căci eu, în pulberea uitării, acoperit de vreme,
Nu știu de inima îmi bate încă și nici unde.

Te iert că ai intrat în viața mea în vis,
Și-ți iert sărutul tău ce l-am primit învins,
Dar ce nu-ți iert e resemnarea ta de-acum,
Căci urma glasului ai șters și-al tău parfum.

Te iert că m-ai lăsat în suflet să-ți pătrund
Și-ți iert blândețea ce o sorbeam profund,
Dar ce nu-ți iert e lipsa ta și visele golite,
Durerea ce-o respir intre ruine părăsite.