Picioarele
aleargă pe brazda bunilor
acoperită

de astfaltul din noi.

Prin crăpăturile ivite,
sufletul lor crește,

m-agăț,
mă-nalț

cu roșul ce curge prin vene,
stăpânesc orizontul galben

din privirea

cu cerul albastru
ce-mi dă nemărginirea

pe nori
cu degetele-mpietrite
s-aștern


râuri,

văi,

munți,

dealuri

și

păduri.

Din suflet strig:

sunt Român!