Ai fost o rază de smarald, ai fost și înger dar și drac
Ai ostoit o stare care, era cu totul în întâmpinare.
Dar vrerea ta a fost dementă, ai conceput-o imanentă
Și ai tot dus-o pân-la cap, vroind să fii cum n-a fost dat.
Resorbi dar încă ce ai vrut, să domini starea cu tumult
Dar ai pierdut din contemplare, puterea celui ce o are
De a te depărta pe veci și poate, vei fi stigmat când peste noapte
Răsare ziua, dar apune, numele tău cel fără nume
În viața celui ce a fost, mai mult decât un om, un prost
Căci a putut să te suporte, pe tine înger decâzut, dar postem.
Acum privind retrospectiv, tu înger fosta-i intempestiv
Dar te-ai păstrat a fi un demon, mai mult decât eu am crezut
O veșnicie a clipei și mai mult, trecut, prezent și … vreau să uit.