peste drum de liniștea noastră se ascund florile unor ochi orbi
cultivați în ghivece de mătase de vecina cititoare în liniile palmei
acar cu normă întreagă în gările destinului cum o alintăm
ea strânge la cină în miez de iarnă copii ai străzii părăsite
când pleacă râsul lor respiră portocale și magiun

mai jos un paing își vinde plasele
pescarii nu se prea înghesuie acum la ușa lui
el își omoară luciditatea sorbind lichioruri din sticluțe
îmbuteliate cu lumina picăturilor de rouă din primăverile tăcute
citește presa să-l salutăm până este treaz

la trei case în susul amiezii stă o familie de covoare
el e preș și ea carpetă el lucrează la bibliotecă
nimeni nu intră murdar pe picioare vă garantez
ea - la teatrul din oraș pe vremuri se visa covor roșu
acum își fumează țigările în timp ce jocul actorilor i se pare insipid
dureros
nu o duc prea bine vă spun eu se iubesc dar nu mai știu

uite așa duminicile se zugrăvesc verde
cu cerneluri din naivitatea unui scriitor de la țară
mirosul prezenței tale iubito atrage ocazional
păsări din zborul deasupra Mării Mediteraneene
aduc libelule în gheare și rar câte un pește zburător
emigrat din Atlanticul plin de rechini

noi așteptăm să ne intre vara în conturi
în timp ce zăpada cade pe gânduri