prea tîrziu ai venit, ma princesse,
de mult am încetat să te mai aștept
n-am mai ținut ordine în jurul meu
și părul mi-a albit cu totul…
nu mai am nici o cămașă curată
și nici de băut nu mai am nimic
atîția ani te-am tot așteptat
cu vinuri alese din soiuri fel de fel…
cu gînduri lustruite ca strunele de argint
și cuvinte mai roșii ca sîngele tînăr…
gătit în cămașa mea de mătase
strălucitor de albă și imaculată
cu toate cele rînduite la locul lor…
acum dacă vrei mai deretică tu
toată harababura din jurul meu
în vreme ce eu am să mai încerc
să-mi pun hainele de duminică
să-mi mai primenesc gîndurile…
dar gîndurile negre și părul alb
nu mi le mai pot scoate din cap…