E toamnă-n suflet și în gând, ce tristă-i viața care
Se lasă dusă în deșert, e disperarea mare
Pentru acel stigmat ce vrea, a fi iubire acum
Căci e urzită calea mea, cu țepi și cu mult fum.
Iarna-i în tot acum și-i frig, în trup e frigul tare
Se lasă-n suflet promoroaca, inima plânge a jale.
Dar va veni ea vara iar, dă Doamne să tot vie
Și vom petrece pe-ndelete, seri ferice să tot fie
Căci totul e în așteptare, nimic nu prevestește vreun coșmar
Întreagă ea natura stă să dea de veste, când va fi vară-n suflet iar.