Cedez clipe selenare, pierdute-n armonii ereditare
Doar din absorbția fasciculară de-a avea, un cromozom radial din gena cea
Va emana semnale indigene, de emanație tardivă ce din stele
Va coagula al parasimpaticului simț pe care, din răzvrătirea celulară se reabsoarbe-n cale
Pe nevăzutele tronsoane diafane, ce îți relevă stări diametrale
Opuse în esență, dar și în chintesență, căci revelația are ambivalență
În a transfigura doar stări bizare, ce sunt cu echivoc ereditare
De-a converti neantul în nimic, de-a fi exhaustiv când n-ai edict.
Când somnul conștiinței se afundă, prin noi se pierde undă după undă
Sistemul energetic stă din nou la pândă, el ar tot vrea să fie partea blândă
A trupului ce-i tot brăzdat de drumuri, spre Cer și pe Pământ în rânduri
Preconcepute a disimula ea ruta, ce eschivează excrescența către hâda
Cea vidă expozițiune către cei, ce au format iluzii și deziluzii cu temei.