văd și astăzi
mâinile tale
crăpate murdare muncite
mirosind a tutun
unguresc

ochii tăi plânși
patul în care a pășit pisica albă
și femeia în costum de baie
de pe perete

cineva te-ar putea judeca
desigur greșit

când împarți pensia de boală pe fructele copiilor
iar tractorul nu scoate profit
ci zâmbete
mâinile murdare au impins căruciorul
altcuiva
dar ce contează
lacrimile se întorc
în pământ
tu ești
singurul fiu
al unei mame singure
mai singure decât tine


mă întind în pat
mă gândesc cum stai
la marginea crișului
în pământul din care-ai ieșit
copil prea bătrân


și uite că ești
și mă rog doar să fii,
puțin
doar puțin
mai aproape

de cer