Trupul meu se târăște după mine
ca o picătură de noapte rămasă în gândul unei femei.
Cineva îmi strânge cărămizile calde și le dă spre vânzare.
Îmi aduc aminte cum a nins ultima oară când ne-am văzut. În colivia păsărilor mele se cânta despre frig.
Doamne, am vina copilului care suge la sân și nu-i pasă dacă mama lui plânge
câtă vreme laptele supt e bun ș-așa.

Acum nimic nu mai leagănă acest vis.
Nimic care să-mi amintească.