poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-01 | |
Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri,
Mai copt pe zi ce trece, aștept să cad Bun de consum, pe o potecă, în plin vad... Îmbujorat de atâta pârg să-nroșesc flamuri. Mă însămânțez tot neam de același trunchi Și-aș vrea din miile semințe fără număr, Ce putrezesc, să dau lăstarul rar și tânăr... Și tot așa, să fiu al neamului mănunchi. Chiar floare dac-am fost, purtat de albine, Nicicând n-am fost un dezrădăcinat De-al său pământ, ce semeni mi-au mai luat... Că-s seva lui, mai mult la rău, decât la bine. Și pasăre de m-ar mânca să mă digere Împrăștiind sămânță-n locuri depărtate, Rămân tot eu, ce nasc paternitate... Ce-aș vrea s-o știu născândă, nu că piere. Privesc în jur; măcar nu-s doar o frunză, Ospăț de vreo omidă, doar caducă, O lucrătoare veșnică, pierind nălucă... O foaie-curcubeu de verde, galben, ruginiu... de-o pânză. Poate am trăit mai scurt de astă dată, Îmbobocit târziu și n-apuc pân’ la iarnă, Ce oricum îngroapă tot, fără să cearnă... Rămân fruct, o poveste ce în nou se adapă. Ce șansă am avut c-am apucat dulceață, Strânsă s-o dau, n-am pierit verde crud. Rămân mătase din cocon, nu cad frunze de dud... Sunt rod, trunchi deșirat în coli, cu scrisă... viață! 13.06.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate