Dacă s-ar întoarce totul
cerul ar fi pe pământ
și pământul în cer
am merge pe nori
și ar ploua din pământ
copacii ar avea rădăcinile în cer
și frunzele ar pieptăna pământul
păsările ar zbura prin tină
îngreunate de substanța vâscoasă
zbaterile aripilor întinse între cer și pământ
ar genera vântul
oceanul ar umple transcendentul
și peștii ar fi rebotezați îngeri

Dacă s-ar inversa totul
depravarea ar deveni virtute
și virtutea depravare
nerozia și prostia
s-ar preface în axă existențială
și tot ce s-ar crea –
frumusețea și sublimul
prinse la giuvaerul esteticii
ar fi inspirate de ele
frumosul s-ar sparge
și din elementele lui aglutinate
s-ar naște urâtul
spiritul ar dobândi materialitate
și corpul ar fi înfipt
în insectarul sufletului.

Umplu un ceva
cu cineva
fac incizii în acel ceva
până rămâne un rest de altceva
poate fi un sentiment anchilozat
între două straturi succesive
de emoții turmentate
de înălțimile inexplicabilului
poate fi o dragoste
ruginită și ruptă pe la încheieturi
văruită cu ură
și aruncată pe caldarâm
strivită în picioare de indiferenți
poate fi adolescența
cu eflorescențe de hormoni
ce pălmuiește maturitatea
strecurată în cuburile experienței
poate fi un zbor
întrerupt de o decepție
ce se strivește de pământ
și îngroapă idealul în cavou
din care iese noaptea
sub formă de strigoi
pitulat pe buzele unei vampe

Restul de altceva
îl trimit undeva
unde cineva
modelează acel ceva
în formele unei Eva.