poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-24 | |
Uneori stau și mă gândesc,
Cum oare pot să prețuiesc Și să conserv în vis etern Frumosul cerului patern... Acolo sus, privind mereu Observ cum timpul trece greu, Și miile de stele calde Stau strajă, zorii să le scalde. Și le vedem, dar ele nu-s. S-au stins ușor acolo sus, Iară când noi nu le zăream Ele erau dar nu știam. Pentru că de la noi la zare E-o cale lungă, foarte mare, Iar timpul scaldă în uitare Tot ce-a trăit...orice suflare! Și ne-ntrebăm de multe ori De ce dispar toate în zori? De ce se sting de dimineață? De ce se pierd ușor în ceață? Și de ce noaptea, la apus, Când soarele ușor s-a dus, Ele renasc din întuneric Mereu acel superb generic! Și-n jocul lor cel sclipitor Se-adună-ntr-un bogat decor Ce fascineaz-orice ființă, Ne dă iubire si credință! În lumea lor cu unde reci Ele se nasc si pier pe veci, Iar noi rămânem în apus Cu trupul jos, dar gândul sus. Și nasc în noi mii de idei, Mii de răspunsuri, mii de chei, Sute de pagini și de gânduri, Și muze ce inspiră rânduri!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate