A-nceput iar, din păcate,
Disputa dintre Palate
Ceea ce, a rupt se pare,
Pactul de coabitare.
Motivul? Unul sensibil:
Acciza la combustibil
Din buget, acciză care
L-a supărat foarte tare
Pe șeful din Palatul Mare
Că, zice el, ea s-a băgat
Cu gând ascuns, viclean, forțat
Lucru de care-i vinovat
Doar șeful din Palatul Mic
Pe care-l „critică“ un pic
Folosind un vocabular
Nepermis unui demnitar.
Dar cum nici șeful mic nu-i sfânt
Replica a venit curând
Și spusa în același fel.
Astfel, s-a compromis și el...
Iar „jocul“ a continuat.
Păcat. Păcat. Mare păcat.

Pierzându-ți respectful de sine
Te umpli numai de rușine.

(Versuri inedite)