Există oameni,
cu un suflet viu de credință și bunătate...
purtând pe brațe crizanteme,
semnele frumuseții !

Cu o privire caldă, tulburătoare,
cu ochi senini, întotdeauna zâmbind,
cu o bucurie de revedere în îmbrățișare,
tu îl admiri, îl iubești până la sfârșitul vieții,
fiindcă simți, că ți i-a trimis Cerul.

Numai tu, suflet drag,
cunoști omul și îl înțelegi,
numai tu îi contempli “misterul!”

El a fost omul
care a știut să creadă în oameni...
Îmbrăcat în iubire, încă din fașă,
strânge la piept duioase inimi
să le dea speranță, putere,
să se bucure de o altă viață...

El a fost omul
care ii indeamnă,
pe toți, fară osebire,
să privească la a cosmosului strălucire.
In curând, răspândindu-se ceața,
o să vadă cum vine,
pe undele-i blânde
pe Impăratu-ncoronat,
pentru a doua Sa, revenire !