Am stat de vorbă
cu copacii
mi-au explicat semnificațiile profunde
ale statorniciei
sensul răbdării
și consecințele caducității frunzelor

Am stat de vorbă
cu cerul
în cușca lui imensă
stau închise idealurile
pe care păsările le iau în plisc
și le dăruiesc pământului
înăuntrul lui ele germinează
și firele de iarbă se încovoiază
sub greutatea lor fecundă

Am stat de vorbă cu păsările
m-au convins
că ele sunt îngeri
răstigniți de crucea zborului
reversul zborului
e vectorul îndreptat înspre măruntaiele pământului
de care se prind rădăcinile putrede
ale nimicniciei
frunzele avortate de copaci
și privirea ruptă de lumină
colcăind în tină

Am stat de vorbă
cu divinul
mi-a revelat sensul perfecțiunii
ce coexistă alături de veșnicie
perfecțiunea crește progresiv
în sfera infinită a veșniciei
delimitând un univers
prin care circulă un Dumnezeu
pe aripile luminii
cu viteza gândului
și care introduce corpusculi
din spiritul Lui
în mințile oamenilor
ce dizolvă tenebrele din intelect și rațiune

Am stat de vorbă
cu sufletul
în care corpul nu-i este suficient
și se întinde dincolo de aura lui
în spațiul eterogen al realității
în el stau poeții
sub formă de monade.

Dumnezeu mi-a luat efemeritatea
și a introdus-o
în sfera infinită a veșniciei
finitudinea s-a impregnat
cu substanța veșniciei
și m-am întors pe pământ
zeu în loc de om
am cerut perfecțiunea divină
și mi-a fost acordată
a intrat în contact cu imperfecțiunea
imanentă ființării
și de-atunci se desfășoară pe scena vieții
o perpetuă luptă

Dumnezeu mi-a luat eul liric
l-a înscris la un curs divin
despre cum să sondeze nepătrunsul
cum să descifreze necunoscutul
cum să perceapă necuprinsul
cum să înțeleagă neînțelesul
s-a întors în sinele personal
aureolat cu cunoaștere esoterică

Comunicarea dintre mine și Dumnezeu
se face prin poezii.