Sunt prințul visului, pe cerul meu sunt cel din urmă,
Și stirpea mea e născătoarea stelelor și-a lor lumină,
Am soarele în a mea dreaptă și luna-n partea stângă,
Și lacuri unde si salcia îmi cere voie ca să plângă.

Eu pe pământ am presărat pădurea, să nască umbra,
Marea, de mine-ascunsă eu valului îi dau porunca,
Suspin de bucium am creat în munți, să nască Miorița,
Și-am pus strajerii, norii în ploi să-mi semene credința.

În firul de nisip, iubirea am ascuns, în plânsul mării,
Eu l-am pierdut tăcut pe-o plajă, de mine dat uitării,
Și nopți întregi de-atunci, eu stau pe-al cerului arcadă
Și-ascult mereu pe firul de nisip, ce cântă-a sa baladă.