Nașterea morții ne-mpresoară, tăcut vorbind până când doară
Șuieră lin vântul prin vale, aleargă agale visul cel mare.
Cutreieră stând cu gând diafan, cel ce privește cu ochiul închis prin minte în van
Se-agită alene în suflet mistere, deplâng veselia ce nu-mi dă catrene
Pentru un cântec descântec duios, ce se tot pierde adunând ce-i pe dos.
Cuget bolând un vis decuseară, aștept alergând visul ce zboară
Imensă-n puțin să fie speranța, mă las dar iubit urând doar paiața.