De Dumnezeu m-ar întreba ce inimă în piept să-ți dau,
Ce-mfiorare să m-alinte, ce gust să simt pe buze,
Ce dor să mă aprindă, lumina cărei stele să o beau,
I-aș da o lacrimă de-a ta și n-ar putea să mă refuze.

De Dumnezeu m-ar întreba, în care vieți trecute să mă nasc,
În care corp să mă îmbrace, ce bogății s-aprindă-n mine,
Ce tron din cer sau de coral, sau mantie de ape sau damasc,
I-aș da o lacrimă de-a ta și tot așa, m-ar asculta, stiu bine.

De Dumnezeu m-ar întreba pe care cer aș vrea să fiu copac,
Ce rază umbra să-mi alinte, ce vânt să-mi poarte versul crunt,
Și ce balade să le cânt când frunzele îmi mor, să le împac,
I-aș da o lacrimă de-a ta și știu că m-ar crea așa cum sunt.