A fi dezbinat
este un fel de
a ține cel mai rece anotimp sub piele, când te trezești într-o dimineață
în care ai rămas fără țigări și fumezi din memorie
ultimul pachet.

Camera mea se oprește la capătul unui coridor lung,
potrivit măsurătorilor timpul de vizită parcă este mai scurt decât ieri.
Orice vis vine la mine întrupat în boală.
Mă plimb în încăpere
cuvintele îmi cad ca bucățile din trupul unui bolnav de lepră.
Am scris pe pământ de câte ori m-am iubit cu bărbatul cu
gust de sabie.

De parcă orice poftă s-ar târî înaintea zăpezii să tulbure ochii și
privirea laptelui.