poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-23 | |
lasă așa
ai zis tu dimineața se intoarce-n seara care-a trecut prin noapte și-n întunericul nopții sunt visele-grijile cu cât este mai întuneric stelele devin tot mai strălucitoare încărcate de vindecare/ cu soare și mare/ cuvintele tale erai de acum mai școlit cu un nor călător oamenii umblă-ntr-un gând încâlcit printr-un teren noroit semn că țarina-i udă și-ncoltește sămânța este evident că după atâta drum Marginea Infinitului înseamnă acum clar că-n curgerile de la munte râul este mai limpede și mai iute de azi ne auzim direct la cuibul celor trei berze cele mai fericite de prezenta mea și a lui Picasso sunt Dorra, Dorruța, Ponna și Dorina taci mă, că taci bine-ntr-un gând curat că tu și poeții bucuriei aveți pelerina de ploaie a tristeții cu voi ce să-ți mai zic că acum mă țin pe-o sârmă la înălțime cu pene de înger ce dor îmi este de oamenii aceia coborâți în Constanța de la Paris au lăsat Inorogul la intrare iar gemenii și gemenele îl hrăneau cu mere/ și cu însemnele darului/ din pălăria anticarului era o vreme a tinereții când cercuri de foc îmi incingeau tâmplele pe unde ziceam da în acel atunci încoltea un nu și invers căutam lema gestului în galerie printre picturi când din tripticul de pe plaja cu suflet o rafăla de vânt mi-a străbătut un gând o dată cu gândul acela veneau tot felul de întâmplări un fel de minuni ca spuma de atunci din care s-a născut ea Dorruța mă latră să o mângâi. Se uită-n ochii mei până-n străfundul gândului. Pe scară, lătratul Ponnei și-o lipăire de pași de pescaruș. Ochii visători ai Dorrei privesc spre scoica golfului. Din când în când o șoaptă mă ține în povese/ tu-mi dăruiești o clipă, spunând din cap că Este./ Eram ca un Manole/ născut zidind în vers/ cu casa de pe o plajă cu scara-n Univers/ Ei stăpâneau lumina și cântul de chemare/ eu rătăceam cu barca în golful larg din mare/ dădusem de o stâncă ce-și înălța pe clipă/ urcarea în spirală și-n zbor, într-o aripă/ luasem pipa păcii și-i indesam tutun/ cu cremenea albastră duceam scânteiea-n fum. acolo/ la piramidă/ lemele-s exerciții de sinceritate/ scrise cu pana îngerului de aceea/ unele litere fug/ în teoreme mai tari așa cum s-a întamplat/ când a căzut cortina litera (t) s-a separat/ a plecat/ și-a rămas Corina azi trec pe la galerie să văd dacă a aparut el/ comandantul celor 7 călăreți/ unii prin acum/ sau prin atunci/ și alții/ prin spații de factorizare/ pe uscat/ în văzduh/ sau pe mare tablourile-au plecat rând pe rând/ cel mai licitat fiind/ așa cum te-ai așteptat Ponna și Dorruța au împrăștiat manuscrisele nu-i nimic le adună Linda și Picasso Constanța, 23 octombrie, 2013 (din galeria cu licitație)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate