= ceea ce pare imposibil acum | Bejliu Anne-Marie [24.Oct.13 23:29] |
spui tu "cu cât este mai întuneric stelele devin tot mai strălucitoare" fiecare stea ascunde în ea lumânarea aceea tainic aprinsă în sufletul mireanului deschisă-i e calea spre sine dar cum poți știi cum să aprinzi lumânarea tainică dacă te alături celor care "umblă-ntr-un gând încâlcit printr-un teren noroit" încolțește sămânța după o prelungă putrezire în tainele pământului ploile aștern înălțarea cu fiecare picătură de apă din izvorul sfânt al bucuriei Lui "după atâta drum Marginea Infinitului înseamnă acum" lungă Marginea Infinitului în acum inima înțelepțește mireanul și-l poartă pe apele repezi de munte unde valea-i largă sau îngustă după cum pietrele le calcă sau le atinge sau le privește trezit de gândul dintâi născut în conul bradului de pe creasta cea mai înaltă a devenirii "tablourile-au plecat rând pe rând/ cel mai licitat fiind/ așa cum te-ai așteptat" între da și nu până la "da" ul dar al Lui în "galeria cu licitație" pereții rămân albi sau albaștri până când "fata cu cercel de scoică" ridică o cortină imaginară din care t-ymp-ul redevine posibil ceea ce pare a fi imposibil acum | |
= erată | Bejliu Anne-Marie [25.Oct.13 07:32] |
dar cum poți știi - ști* | |
= ei au fost cei dintâi | Ioan-Mircea Popovici [27.Oct.13 07:24] |
cărțile-au ajuns la destinație din cele atașate la text și din celelalte "este evident că după atâta drum Marginea Infinitului înseamnă acum" | |