Iar m-am certat cu luna, mama mea,
Din altă galaxie a purtat,
O fată de-mpărat, cu zestre mare,
Deșteaptă și bogată, ca soție,
Mi-a spus că e frumoasă și era,
Avea un chip armonios scluptat,
Doar că surâsul ei m-a înghețat
Si milă îmi cerea de ea să-mi fie.

Avea un corp, părea crescut
In gheața rece, de o tristă mamă
Ce n-a gustat suspinul și nici
Parfumul lacrimei miloase,
Inima , fulg de nea, nu va simți
In rugăciunea sa păgână,
Căldura dorințelor ce ard
Si zvârcolesc în mine pătimașe.

O rază am furat și pe pământ
Am coborât încă-nghețat de ea,
Nu poate dorința mamei mele
să îmi ucidă visul meu ascuns,
Vreau dureros sărutul să-mi
Potolească frica, cu gura sa,
Și-n duioșia mea să-mi simtă
Lacrima și gustul ei supus.

Acum sunt liber, încerc frigul
Să-l sting cu ochii minții,
Alunecă pe buze încă, fiorul
Lacrimei cu gustul mării,
Am să găsesc poate vreodata
Deschisă poarta dorinții,
Un suflet să-mi dea inima,
In palme să îi simt bujorii.