în brațele minții
îmi odihnesc alergarea
printre palmele toamnei regăsesc
forța de a înainta
înspre camera de oaspeți
misterul și conturul unor buze de foc
unduiesc pe un pat de frunze
umbra copacului gol
la ora nesomnului dintr-un fluviu cu versuri
ca esență a unui anotimp
rămân doar un ecou
dintr-un timp
verde

de rostul unui pom
îmi sprijin creanga neputințelor mari
printre dorințele mici nefardate
păstrez o iubire târzie
iar cu fiecare cuvânt caut în metaforele ce respiră
trandafiri
într-o noapte plină de alb
și lumină

printre fluturii albi voi fi fost o lume
pe cămașa scrisului un poem
o posibilă taină nupțială
sau iubirea unui destin
cu săracul cuvânt
bogat.